- Ridicarea și castrarea câinilor aflați necontrolat în stradă constituie o condiție etică în orice stat european.
- Castrarea animalelor de companie cu stăpân cuprinde întotdeauna și decizia proprietarilor.
- Aruncarea puilor în stradă sau uciderea acestora imediat după fătare constituie cruzime împotriva aniamalelor.
- Părăsirea puilor după înțărcare în spații publice reprezintă un gest iresponsabil.
- Lăsarea liberă a câinilor în mediul rural, masculi sau femele în călduri – fără ca aceștia să fie castrați, denotă lipsa simțului de răspundere.
- Aruncarea puilor înțărcați la răscruce de drumuri, stații de cale ferată, ferme sau sedii de firme – reprezintă de asemenea un gest reprobabil.
- Transportul puilor înțărcați din zonele rurale și părăsirea lor în orașe și municipii este un gest inacceptabil.
- Sunt de admirat proprietarii din mediul rural sau urban, care pentru liniștea lor, sterilizează femelele și castrează masculii.
- Animalele de companie cu stăpân se înmulțesc controlat, colaborarea dintre medicii clinicieni veterinari și proprietari fiind indicată.
- Proprietarii care au grijă 100% de animalele lor de companie pot decide să amâne sterilizarea sau castrarea – de comun acord cu medicul.
- Castrarea ajută la prevenirea suprapopulării animalelor. În Sibiu însă, deja castrarea pisicilor a ajuns într-un punct critic.
- La masculi se practică o castrare completă (testiculele sunt îndepărtate chirurgical).
- Tot la masculi în unele state se realizează vasectomia (întruperea conductului care transportă spermatozoizii).
- La femele se practică ovariohisterectomia – „Ovariu” însemnând ovar, „hyster” însemnând uter și „ectomie” însemnând îndepărtare.
- Ovariectomia implică numai îndepăratarea overelor, ligatura trompelor fiind considerat un mijloc de sterilizare mai puțin invaziv.
- Din punct de vedere cultural, europenii nu sunt înclinați către sterilizarea câinilor și a pisicilor, însă respectă regulile.
- Proprietarii animalelor trebuie să cunoască faptul că sterilizarea și castrarea nu reprezintă proceduri chirugicale fără consecințe negative.
- Există studii pozitive cu privire la posibilitatea utilizării în viitor unor dispozitive intrauterine (sterilete) ca mijoace contraceptive.
- Amintim și castrarea medicamentoasă, care se utilizează la câini. Începând cu anul 2022 și la cotoi – Suprelorin 4.7mg – un produs ”Virbac”.
Castrarea presupune extirparea terapeutică a glandelor sexuale mascule, rezultatul fiind desigur sterilitatea. În Florența, la Palazzo Vecchio, găsim o fresca datată la anul 1560, semnata Vasari & Cristofano Gherardi, unde este reprezentată “Castrarea lui Uranus de către fiul sau Saturn”. Castrarea practicată la oameni se pierde în originile societăţii umane. Motivele erau desigur de cele mai multe ori religioase sau sociale, ulterior medicale. Un fenomen aparte îl constituiau acei “castraţi”, menționați pentru prima oară în Italia anilor 1550, unde băieţii erau castraţi pentru a nu-și modifica vocea la pubertate. Mult mai târziu, Mozart, Handel și alţi compozitori au compus lucrări special pentru acesti cântăreţi castraţi. În secolul 19, Biserica Catolică consideră castrarea o mutilare și interzice această practică.
Si noi medicii veterinari consideram intervenția o mutilare pentru orice fiinţă, cu o serie de consecinţe negative în timp, mai ales la animalele de companie. Există și alte metode alternative care așteaptă acordul organismelor profesionale.
Însă deocamdată, mai ales la animalele de fermă destinate sacrificării, castrarea rămâne o metoda eficientă pentru a reduce agresivitatea masculilor și pentru a se obţine produse alimentare corespunzătoare.
La câini, castrarea reduce riscul cancerului de prostată și combate agresivitatea. La cotoi, exceptând faptul ca nu-și mai marchează terenul, nu s-au constatat schimbări favorabile după castrare, din contră, odată castraţi, motanii pot dezvolta afecțiuni renale, indicele de mortalitate în urma lor fiind adesea crescut. Motanii castraţi primesc numai hrană specială.
Absolut toţi caii de curse și echitaţie sunt castraţi. Altfel ar fi imposibil controlul acestor superbe animale. Numai armăsarii reproducători sunt protejați.
În încheierea articolului mai adăugăm un aspect, remarcând faptul că medicii veterinari, ca biologi, nu sunt de acord cu îngrijirea animalelor sălbatice ca animale de companie și nici cu sterilizarea/castrarea lor.
