Domeniile de specializare abordate în cabinet
CHIRURGIE OCULARĂ
Procedurile implică tratamentul chirurgical al afecțiunilor oculare și ale pleoapelor. Acestea sunt frecvent întâlnite la câini și pisici. În medicina veterinară, oftalmologia include diagnosticarea și tratamentul problemelor legate de ochi: leziuni, anomalii, glaucom, ochi uscat și multe altele. Unele dintre cele mai frecvente proceduri oculare pe care le efectuăm pentru pisici și câini includ: intervenția chirurgicală în entropion și ectropion, îndepărtarea tumorii pleoapelor, operația cherry eye, chirurgia în accidente, enucleerea și ulcerul corneean.
CHIRURGIE ORALĂ ȘI MAXILOFACIALĂ
Categoriile de chirurgie orală și maxilo-facială includ: managementul fracturilor maxilarului, managementul defectelor palatinale/oronazale, recunoașterea și tratamentul maselor bucale și gestionarea mai multor afecțiuni patologice precum chisturi odontogenice, osteonecroză și osteomielită, leziuni ale limbii și buzelor.
CHIRURGIE PLASTICĂ
Aceste intervenții chirurgicale corectează defecte care compromit calitatea vieții animalului de companie, în multe cazuri capacitatea acestuia de a respira sau de a vedea corect. Cele mai frecvente proceduri de chirurgie plastică la animalele de companie sunt necesare așadar din punct de vedere medical.
CHIRURGIE ONCOLOGICĂ
Chirurgia este una dintre cele mai frecvent utilizate tehnici pentru tratarea cancerului la animale de companie. Cea mai bună șansă de a obține îndepărtarea chirurgicală completă a cancerului este în timpul primei proceduri chirurgicale. Intervenția chirurgicală este efectuată de un chirurg cu experiență în oncologie chirurgicală care are cunoștințe despre biologia tumorii și rolul chirurgiei în tratamentul cancerului. Chirurgii fac parte dintr-o asociere benevolă de medici oncologi, specialiști în histopatologie și imagistică.
CHIRURGIE COLORECTALĂ
Colotomia – este efectuată cel mai frecvent pentru a obține o biopsie cu grosimea completă. Rareori, se efectuează colotomia pentru îndepărtarea unui corp străin. Colectomia –implică îndepărtarea a 90-95% din colon. Neoplazia de colon – câinii dezvoltă tumori ale intestinului gros mai frecvent decât pisicile, la care intestinul subțire este cel mai frecvent afectat. Au fost raportate adenoame, adenocarcinoame, limfosarcoame, leiomioame, leiomiosarcoame, carcinoide și plasmocitoame. Neoplazia colorectală – leiomiomul benign și polipii adenomatoși sunt frecvent întâlniți la câini, polipii adenomatoși fiind tumori colorectale cel mai frecvent raportate. La câine, tumorile maligne includ: adenocarcinomul, leiomiosarcomul și limfosarcomul. Excizia locală și procedura anală de „extragere” – reprezintă excizia maselor rectale mici nemaligne adiacente anusului și este considerată o procedură frecventă în practică.
TRAUMATOLOGIE
Traumele animalelor de companie se referă la o varietate de răni care rezultă din accidente, inclusiv lovituri de mașini, căderi de la înălțime sau rănirea în lupte cu alte animale. Astfel de incidente se pot întâmpla în mod neașteptat și necesită o atenție promptă pentru a asigura siguranța și bunăstarea animalului de companie.Leziunile traumatice la animalele de companie includ: fracturi, șoc traumatic, sângerări, durere și șoc, tăieturi, vânătăi și lacerații, leziuni ale creierului și capului, leziuni ale organelor interne, probleme respiratorii. Factorul major care influențează șansele unui animal de a fi rănit se refră la gestionarea de către proprietar a mediului animalului. Factorii care influențează rezultatul unui eveniment traumatic includ cauza rănirii, cantitatea de distribuție a energiei cinetice descărcată în animal și locația anatomică a rănii. Rolul medicului veterinar în tratarea traumei nu se referă numai resuscitarea de urgență și tratamentul definitiv al animalelor rănite, ci și în informarea proprietarilor de animale de companie cu privire la pericolele comune din mediu care le afectează în zilele noastre mult prea frecvent animalele de companie.
OTORINOLARINGOLOGIE – ORL
Otolaringologia reprezintă domeniul medical ce cuprinde urechile, nasul și gâtul. Infecțiile urechii sunt una dintre cele mai frecvente afecțiuni. Deoarece vedem multe probleme ce rezultă din încercarea bine intenționată a proprietarului de a curăța și/sau de a trata urechile animalelor de companie, vă recomandăm mai întâi să consultați unul dintre medicii noștri veterinari. Fiecare caz de infecție a urechii trebuie diagnosticată și tratată pe baza unei examinări citologice. Bunăstarea generală a unui animal de companie poate fi determinată prin evaluarea urechilor, nasului și gâtului. Modificările „vocii”, auzului, echilibrului, respirației sau somnului unui animal de companie pot fi semne că întreg perimetrul ORL trebuie evaluat. Modificările auzului, umflarea urechilor sau scurgerile asociate cu urechile pot fi un semn al alergiilor de mediu, alergiilor alimentare, bolilor autoimune, disfuncțiilor neurologice sau cognitive. Modificările la nivelul nasului sau gâtului sunt cauzate de boli infecțioase, boli autoimune, paraziți, boli cardiovasculare, boli genetice, probleme ale sinusurilor, alergii sau cancer. Dacă observați modificări asociate cu urechile, nasul sau gâtul animalului dvs. de companie, vă rugăm să îl programați pentru o evaluare.
UROLOGIE
Urologia clinică veterinară se ocupă cu diagnosticul si tratamentul tractului urinar si al rinichilor. Bolile urinare sunt unele dintre cele mai frecvente și severe cu manifestare la câini și pisici. Adesea, simptomele trec neobservate până când boala cronicizată își exprimă simptomatologia vizibilă. Unele simptome și tulburări urologice pot fi cauzate de o afecțiune concomitentă. Dacă animalul dvs. de companie se confruntă cu oricare dintre următoarele, trebuie să-l aduceți la cabinet: febră, urină cu sânge sau tulbure, incapacitatea de a urina, pierderea controlului vezicii urinare, miros puternic de urină, frecvența crescută a urinării, murdărirea locurilor nepotrivite, lingerea obsesivă a orificiului urinar, letargie, pierdere în greutate, vărsături. Obstrucția urinară este o urgență medicală, așa că dacă animalul dvs. de companie nu poate urina, acesta trebuie tratat imediat. Bolile urinare sunt boli comune la animale și necesită îngrijiri medicale. Tulburările urologice comune includ: infecția tractului urinar, insuficiență renală, cristale urinare și pietre la vezică, incontinenţă, obstrucția tractului urinar, sindromul urologic felin.
BOLI INFECȚIOASE
Bolile infecțioase la animalele de companie se referă la o gamă largă de boli cauzate de agenți virali, bacterieni sau fungici. Aceste boli pot fi foarte contagioase și se pot răspândi rapid. Diagnosticul implică de obicei teste de laborator pentru a identifica agentul patogen specific care provoacă infecția. Medicii veterinari au responsabilitatea de a informa proprietarii de animale de companie cu privire la prevenirea și controlul bolilor infecțioase. Enumerăm câteva boli mai importante. Herpesvirusul canin; Complexul bolilor respiratorii infecțioase canine – Tusea de canisă, produse de: Bordetella bronchiseptica, Virusul parainfluenza, Adenovirusul canin, Mycoplasma canis, Coronavirus respirator,Virusul gripal, Virusul bolii canine, Herpesvirusul canin; Parvovirusul canin; Adenovirusul canin – hepatita canină infecțioasă; boala căilor respiratorii superioare indusă de virusuri feline – gripa pisicii; imunodeficiența felină – cunoscută sub numele de FIV. Când HIV a fost menționat pentru prima dată la oameni, a fost sugerată o similitudine între aceasta și FIV, dar este important să ne asigurăm că proprietarii își dau seama că această boală nu este zoonotică; Virusul leucemiei feline.
PARAZITOLOGIE
Paraziții precum puricii, căpușele, acarienii și viermii reprezintă un risc pe tot parcursul vieții pentru animalele de companie. Ele provoacă durere, disconfort și boli care pot pune viața în pericol pentru un animal de companie dacă nu sunt tratate. În plus, unii paraziți de companie pot, de asemenea, infesta, infecta sau răspândi boli oamenilor, ceea ce ne pune în pericol sănătatea și bunăstarea. Acest lucru este deosebit de important pentru populațiile „la risc”, cum ar fi vârstnicii, copiii sau imunocompromișii, unde o infecție cu o boală parazitară ca ar putea avea consecințe grave asupra sănătății pe tot parcursul vieții. Laboratorul de Parazitologie este un laborator de diagnosticare a paraziților capabil să diagnosticheze infecțiile la animale domestice și sălbatice. Acest serviciu este furnizat într-un mod precis, la timp și eficient din punct de vedere al costurilor. Identificarea exactă a paraziților aduce beneficii animalelor, proprietarilor și medicilor veterinari, ajutând la îmbunătățirea sănătății animalelor. Testele efectuate pentru a identifica paraziții în fecale includ: tehnici de flotație prin concentrare prin centrifugare calitativă și cantitativă; frotiuri fecale directe (monturi umede); tehnica Baermann pentru recuperarea larvelor de nematode.
ANDROLOGIE
Înțelegerea andrologiei animalelor de companie este fundamentală pentru optimizarea trăsăturilor genetice de reproducere. În clinică se realizează o acoperire extinsă a biologiei reproducerii masculine. De asemenea în cabinet se examinează prin proceduri de laborator eleente individuale privind fertilitatea. Crescătorii solicită evaluări de soliditate a reproducerii, care includ examinări andrologice ale organelor genitale, măsurători hormonale și analize de material seminal. Testele permit diagnosticarea afecțiunilor andrologice specifice și evaluarea fertilității. Pentru examinări specifice există diferite intervale de referință. Examinarea convențională a spermei este utilă în identificarea abaterilor sau a lipsei abaterilor de la normalitate, mai ales dacă sunt luați în considerare factorii de confuzie și dacă examenul este repetat în cazul unor constatări neconcludente. În viitor, o standardizare a procedurilor de examinare și a intervalelor de referință ar contribui la armonizarea schimbului de rezultate ale examinării și a interpretării constatărilor.
ALERGOLOGIE
Alergiile la animalele de companie fac ca sistemul imunitar să reacționeze la substanțe din care sunt în mod normal inofensive. Simptomele includ mâncărimi la ochi, nas înfundat, urticarie și strănut. Tratamentul implică medicamente.
Alergiile la animalele de companie sunt anumite proteine – numite alergeni – aflate pe animalul de companie care provoacă o reacție exagerată a sistemului imunitar alergic. Acești alergeni se află în blana animalelor, piele, urină și saliva. De obicei, aceste proteine sunt inofensive. Cu toate acestea, sistemul imunitar alergic îi consideră „invadatori”.
Bolile alergice reprezintă o cauză semnificativă de morbiditate la animalele mici. Ele sunt frecvent întâlnite la câini și pisici. Dermatita atopică canină și felină, otita externă recurentă și problemele respiratorii cronice contribuie major la aceste probleme. Tratamentul din prima linie implică medicamente precum corticosteroizi sau antihistaminicele. Acestea se concentrează pe ameliorarea semnelor clinice, dar deseori nu abordează cauza de bază a alergiei. În ultimii ani, în practica generală a fost implementată imunoterapia specifică alergenilor (ASIT). Această metodă își propune să modifice răspunsul sistemului imunitar la acești alergeni și să obțină controlul pe termen lung a bolii.
Alergiile apar atunci când sistemul imunitar identifică greșit substanțele inofensive cunoscute sub numele de alergeni și le percepe ca dăunătoare. Acești alergeni pot fi componente ale mediului, cum ar fi polenul, acarienii, paraziții și anumite alimente. Când un animal întâlnește un alergen, sistemul său imunitar creează un profil de memorie specific. Expunerile ulterioare declanșează un răspuns exagerat la acest alergen, ducând la vătămări auto-provocate. Acest răspuns se manifestă ca semne clinice, cum ar fi inflamație, prurit și eritem. Histamina este o substanță chimică puternică eliberată de celulele imune atunci când acestea intră în contact cu alergenii. Histamina declanșează inflamația în țesuturile înconjurătoare, rezultând semnele clinice observate.
IMUNOLOGIE
Un sistem imunitar puternic și sănătos este necesar pentru combaterea multor tipuri de boli și infecții. La câinii și pisicile sănătoase, sistemul imunitar are sarcina de a recunoaște celulele străine, cum ar fi bacteriile sau ciupercile, și apoi de a le distruge și/sau de a le îndepărta din organism. Există totuși boli în care sistemul imunitar răspunde inadecvat și poate începe să atace celulele proprii ale animalului. Aceste afecțiuni, ca grup, sunt numite boli mediate imun.
Cele mai frecvente boli mediate imun la animale sunt cele în care sistemul imunitar distruge celulele circulante, cum ar fi globulele roșii sau trombocitele. Organismul creează inflamație, dar în loc să direcționeze inflamația către un agent patogen, acesta direcționează această inflamație către țesuturile corpului. Distrugerea acestor celule vitale poate duce la anemie periculoasă, aritmii cardiace și tulburări de coagulare. Există anumite infecții, toxine și cancere care pot declanșa sistemul imunitar și pot viza aceste celule importante. Prin urmare, este necesară o evaluare diagnostică pentru animalele cu aceste afecțiuni mediate imun pentru a determina dacă există o boală de bază care acționează ca declanșator. Evaluarea diagnostică include de obicei teste de sânge de rutină, imagistică precum raze X sau ultrasunete, teste de boli infecțioase și anumite teste de sânge specializate pentru a evalua răspunsul imun. Dacă nu se găsește niciun declanșator, aceste boli sunt denumite idiopatice, iar tratamentul are ca scop suprimarea acestui răspuns imun inadecvat.
CARDIOLOGIE
În modulul de cardiologie ne concentrăm exclusiv pe diagnosticarea și tratarea bolilor inimii. Printre afecțiunile cardiace la animalele de companie putem enumera pe scurt: cardiomiopatia hipertrofică, insuficiență cardiacă congestivă, boala valvulară degenerativă, cardiomiopatia diverse, hipertensiunea arterială sistemică, boala cardiacă congenitală, tumorile cardiace, aritmiile cardiace. Detectarea precoce a bolilor de inimă poate îmbunătăți prognosticul pe termen lung al animalului de companie și calitatea generală a vieții. Acesta este motivul pentru care examenele de sănătate de rutină sunt importante. Semnele timpurii ale bolilor de inimă sunt dificil de detectat, dar următoarele simptome sunt importante și trebuie observate de către proprietarii animalelor de companie: tuse persistentă, dificultate în respirație, slăbiciune, prăbușire sau leșin, nelinişte, toleranță scăzută sau nulă la efort, modificări comportamentale, deprimare, modificări în greutate – în special pierderea în greutate, pierderea poftei de mâncare, abdomen destins sau umflat. Cunoașterea semnelor unei urgențe cardiace este esențială – pentru că timpul în astfel de situații este foarte prețios pentru medici. Recomandăm așadar vizite anuale la medic pentru câinii trecuți de șapte ani, sau pentru cei cunoscuți cu probleme cardio-respiratorii sau metabolice.
ENDOCRINOLOGIE
Bolile endocrine sunt frecvente la animalele de companie. Semnele clinice și tratamentele variază substanțial, în funcție de sistemul de organe afectat și dacă etiologia este un exces sau o deficiență de hormon. Bolile endocrine pot apărea din mai multe cauze. Hormonii pot fi produși în exces sau pot fi deficitari, receptorii pot funcționa defectuos și căile normale pentru eliminarea hormonilor pot fi perturbate. Sindroamele de exces sau deficiență hormonală pot rezulta din multiple mecanisme. Endocrinologia este un domeniu în continuă evoluție. În mod curent abordăm la cabinet următoarele cazuri: diabetul felin, diabetul zaharat canin, acromegalia la pisici, pacienții cu hipoglicemie, pisicile cu hipertiroidism, câinii cu hipotiroidism, boala Adison la câini, sindromul Cushing confirmat sau în suspiciune, obezitatea la câini, masele suprarenale la câini, câini și pisici cu tulburări de calciu – hiperparatiroidism și hipoparatiroidism și alte afecțiuni mai rare. Fiecare pacient este evaluat individual și se discută toate opțiunile de tratament.
GASTROENTEROLOGIE
O specialitate importantă în medicina internă veterinară este tratamentul afecțiunilor gastro-intestinale, sau a bolilor și afecțiunilor tractului digestiv. Aceste afecțiuni apar atât la pui cât și la animalele adulte. Apoi, pe măsură ce îmbătrânește, orice animal de companie dezvoltă boli care afectează direct sau indirect sistemul digestiv. Bolile care afectează tractul gastrointestinal includ toate organele, cum ar fi: stomacul, intestinul subțire, colonul, ficatul, pancreasul și vezica biliară, care sunt în centrul digestiei animalului de companie. Exemple de tulburări gastrointestinale pot fi: ingestia de corpi străini, pancreatita sau boala inflamatorie intestinală. Durerea este un simptom foarte frecvent. Un examen amănunțit, urmat de analize de sânge și diferite proceduri de diagnosticare, cum ar fi echografia sunt necesare pentru a se găsi cauza problemelor animalului dvs. de companie afectat de tulburări gastro-intestinale.
HEPATOLOGIE
Diagnosticul majorității bolilor hepatice depinde în principal de examenul histopatologic al țesutului hepatic. Acesta este în special cazul bolilor hepatice parenchimatoase, multor boli ale căilor biliare și tumorilor hepatice sau ale căilor biliare. Diagnosticul bolilor circulatorii hepatice depinde în mare măsură de informațiile combinate obținute cu examenul de laborator, ultrasonografia și evaluarea histopatologică. Clinicianul combină părțile puzzle-ului pentru a pune diagnosticul. Până în prezent, ultrasonografia joacă un rol central în diagnosticul majorității bolilor circulatorii hepatice.
Tulburările circulatorii ale ficatului la câini și pisici pot fi clasificate ca șunturi portosistemice congenitale, tulburări asociate cu tulburări ale fluxului care duc la congestie pasivă și tulburări asociate cu hipertensiunea portală.
Diagnosticul bolilor căilor biliare depinde în mare măsură de ecografie.
Tulburările parenchimatoase pot fi grupate în șapte categorii: 1) Leziuni hepatocelulare reversibile: tumefacții celulare, hepatopatii și steatoză induse de steroizi. 2) Amiloidoză hepatică. 3) Moarte hepatocelulară: apoptoză. 4). Necroză: acută și cronică. 5) Abcese și granuloame hepatice. 6) Boli hepatice de stocare metabolică. 7) Afecțiuni diverse.
GERIATRIE
Ce califică un animal de companie pentru titulatura geriatric sau animal de companie senior? Pentru pisici și câinii de talie mică se consideră vârsta de 11,5 ani ca vârstă a geriatrici, în timp ce pentru câinii mijlocii vârsta este de 10 ani și cei de talia mare vârsta geriatrică este de 9 ani. În general 30% dintre câinii din Sibiu au între 6 și 10 ani și 14% dintre câini au peste 10 ani.
Medicii veterinari sunt bine pregătiți să ajute și pacienții geriatrici. Îngrijirea și gestionarea unui animal de companie geriatric, este foarte diferită atât pentru pacient, cât și pentru proprietar. Sunt multe de făcut pentru a recunoaște în mod corespunzător această etapă geriatrică, pentru a menține pacienții într-o stare de confort și mai ales, pentru și pentru a ajuta proprietarii care dețin un astfel de animal. La cabinet fiecare caz primește o evaluare particulară situației sale, obâinându-se astfel un profil individual bine analizat.
BOLI INFECȚIOASE
Pisicile și câinii pot avea o varietate de boli infecțioase. Vârsta, starea pacientului și starea mediului joacă un rol important în severitatea și susceptibilitatea bolilor infecțioase. Bacteriile, ciupercile, micoplasmele, paraziții ecto-endo, rickettsiae și virusurile reprezintă cei mai comuni agenți patogeni pentru câini și pisici. Progresele recente în diagnosticarea bolilor infecțioase la câini și pisici au făcut posibilă planificarea unor tratamente mai rapide și mai precise. Cu toate acestea, prevenția prin vaccinare reprezintă calea cea mai sugură de monitorizare a bolilor infecțioase la animalele de companie. La cabinet adapătm diagnosticul și terapiile diferențiat pentru fiecare pacient și informăm proprietarii cu privire la mijoacele de prevenție și cele de carantină în cazul declanșării anumitor afecțiuni.
ONCOLOGIE
Animalele de companie trăiesc mai mult datorită progreselor în medicina veterinară și pentru că proprietarii le oferă o îngrijire mai bună. O viață mai lungă înseamnă că mai multe animale de companie sunt afectate de cancer. Cancerul la animalele de companie este asociat cu un prognostic prost, însă medicii veterinari oncologi au făcut progrese semnificative în înțelegerea modului de tratare a pacienților cu cancer și a îmbunătățirii calității vieții pe măsură ce aceștia trăiesc mai mult. Astfel oncologia veterinară se concentrează pe prelungirea vieții animalului de companie fără a afecta negativ calitatea vieții acestuia.
Este adesea folosită o abordare multimodală, iar opțiunile includ mai multe proceduri.
Chirurgia: când este posibil, leziunea canceroasă este complet îndepărtată. În alte cazuri, intervenția chirurgicală poate elimina o tumoare pentru a ajuta la îmbunătățirea eficacității altor modalități de tratament. Operația poate fi, de asemenea, recomandată pentru a îmbunătăți calitatea vieții unui animal de companie dacă o tumoare mare le inhibă mobilitatea sau o afecțiune canceroasă, cum ar fi o fractură osoasă patologică, este dureroasă.
Chimioterapia: folosește agenți chimici pentru a ucide celulele canceroase sau pentru a inhiba creșterea și diviziunea acestora. Această modalitate de tratament este utilizată în mod obișnuit atunci când tumorile sunt răspândite sau când oncologul consideră că metastazele de la localizarea tumorii primare sunt iminentă.
Radioterapia: folosește radiații în doze mari pentru a distruge celulele canceroase, este cea mai eficientă modalitate de tratament pentru tumorile cu celule care se divid rapid și poate fi utilizată singură sau combinată cu alte abordări.
implică introducerea de gene pentru a ucide sau a inhiba creșterea celulelor canceroase.
Imunoterapia: implică valorificarea sistemului imunitar al animalului de companie pentru a ajuta la combaterea cancerului.
REUMATOLOGIE
Diagnosticarea reumatismului implică o combinație de examinări clinice, teste de laborator și teste imagistice. Diagnosticul este important pentru a asigura un tratament țintit și eficient. Examenul clinic începe prin anamneză: medicul veterinar va pune întrebări despre activitatea animalului de companie, dietă, boli anterioare și simptome observate.
Urmează o examinare fizică amănunțită în care articulațiile sunt verificate pentru deformări, căldură, reacții dureroase sau mobilitate limitată.
Testele de laborator cuprind teste de sânge (sunt examinați markeri inflamatori, factori reumatoizi și alți indicatori specifici, cum ar fi anticorpii antinucleari (ANA) și anti-CCP (peptidă citrulinată ciclică) și puncția articulară. (O analiză a lichidului articular poate oferi informații despre tipul de inflamație și poate dezvălui prezența complexelor imune).
Procedurile imagistice cuprind raze X (ce pot dezvălui modificări ale articulațiilor, cum ar fi uzura sau eroziunea), ultrasunete (pentru a evalua în continuare articulațiile și țesuturile moi din jur), RMN – Imagistica prin rezonanță magnetică oferă imagini detaliate ale articulațiilor și este utilă în detectarea modificărilor țesuturilor moi și a inflamației.
Diagnosticul suplimentar se realizează pri mai multe metode. Artroscopie (utilă pentru a privi direct în articulație și a preleva mostre de țesut și biopsia – necesară pentru a diagnostica anumite forme de reumatism, cum ar fi lupusul eritematos sistemic.
Testele de specialitate pot fi: teste de alergie (unele forme de reumatism pot fi declanșate de alergii, testele speciale de alergie pot ajuta la identificarea factorilor declanșatori) și testarea genetică – markerii genetici putând fi testați la anumite rase care sunt predispuse la artrită specifică.
Monitorizarea pe termen lung este de asemenea un obiectiv de maximă importanță.
OBSTETRICĂ – GINECOLOGIE
Obstetrica și Ginecologia reprezintă o specializare a medicinei veterinare care se desfășoară în scopul îngrijirii femelelor în timpul gestației și fătării precum și în scopul diagnosticării și tratării bolilor organelor reproducătoare femele.
Următoarele servicii clinice sunt asigurate de către departamentul nostru: diagnosticul, tratamentul și operațiile tuturor afecțiunilor legate de gestație, fătare și ginecologie la animalele de companie, precum și operațiile de sterilizare a pisicilor și câinilor.
ANESTEZIOLOGIE
În medicina veterinară anesteziologia joacă un rol foarte important. Medicul anestezist va revizui istoricul pacientului, analizele de sânge și va efectua un examen amănunțit, acordând o atenție deosebită inimii și plămânilor.
Un plan de gestionare a durerii în anestezie este elaborat pentru pacient ca procedură individuală. Animalul de companie va fi monitorizat continuu sub anestezie. Pacientul este urmărit prin tehnici non-invazive (ritmul cardiac, tensiunea arterială, frecvența respirației și temperatura corpului).
Se utilizează frecvent și o monitorizare avansată (tensiunea arterială directă, gaze sanguine), ventilație mecanică și tehnici de calmare a durerii (blocuri regionale locale, perfuzii cu viteză constantă de medicamente pentru durere și anestezie epidurală) pentru proceduri mai solicitante și cazuri critice.
DERMATOLOGIE
Afecțiunile pielii la câini și pisici reprezintă o preocupare comună pentru mulți proprietari de animale de companie. De la semne comportamentale, cum ar fi linsul sau zgâriatul excesiv, până la simptome fizice precum căderea părului, pielea roșie și cruste diverse, există o gamă largă de iritații și boli ale pielii care se pot dezvolta din diverse cauze.
Aceste afecțiuni variază, de asemenea, de la iritații ușoare până la dureri extreme – dacă nu sunt tratate, așa că cel mai bine este să solicitați ajutor de la un dermatolog veterinar pentru cel mai bun curs de acțiune.
Medicii dermatologi veterinari sunt medici cu expertiză și pregătire de specialitate în diagnosticul, tratamentul și managementul pielii, urechilor, părului, unghiei și gurii animalelor. Aceste servicii veterinare de specialitate sunt competente și în tratarea afecțiunilor alergice ale pielii întâlnite frecvent la animale.
MEDICINA DE URGENȚĂ
Pacienții prezentați în urgență prezintă provocări speciale pentru medicii veterinari, deoarece procesele bolii subiacente pot cauza probleme imediate care pun viața în pericol și care necesită o intervenție rapidă și agresivă.
În plus, amploarea completă a bolii, rănilor sau intoxicațiilor poate să nu fie evidentă pentru la prezentarea inițială. Problemele pot apărea dintr-o boală acută, intoxicație sau vătămare; dintr-o boală cronică care s-a decompensat; sau dintr-o complicație neașteptată a unei boli concomitente.
Starea tuturor pacienților post-operatori trebuie considerată critică până când sunt excluse complicațiile anestezice sau chirurgicale care pun viața în pericol.
Regula de aur a medicinei de urgență este de a trata mai întâi cele mai amenințătoare probleme. Atunci când un pacient este stabil, acesta trebuie monitorizat îndeaproape pentru a se observa fie progresarea, fie rezoluția bolii, dar și posibilele complicații.
Variabilele care contribuie la succesul general al tratamentului de urgență includ: severitatea bolii sau leziunii primare; cantitatea de lichide sau sânge pierdută; vârsta animalului; problemele de sănătate anterioare; numărul și amploarea afecțiunilor asociate; întârzierea în instituirea terapiei; volumul și viteza de administrare a lichidelor; alegerea fluidelor (de exemplu, cristaloizi, componente sanguine sau coloizi sintetici); posibile complicații care pot apărea fie din terapie (de exemplu, efecte secundare ale medicamentelor) fie din boala de bază.
Terapia trebuie făcută la momentul potrivit, în cantitatea potrivită și în ordinea potrivită. Eșecurile terapeutice sunt, în general determinate de imposibilitatea de a acționa rapid și într-un moment esențial – pacienții fiind prezentați adesea mult prea târziu.
TERAPIA INTENSIVĂ
”Regula celor 20” este o listă de douăzeci de parametri care sunt evaluați zilnic la toate animalele aflate în stare critică. Multe dintre acestea sunt evaluate de mai multe ori pe zi. Utilizarea regulii 20 asigură că starea clinică și strategia terapeutică pentru fiecare animal, sunt cuprinzătoare și îndeplinesc nevoile permanente ale animalului.
Ca orice instrument de monitorizare, ”Regula celor 20” nu este un concept static, ci unul dinamic. Specificul fiecărui parametru se schimbă odată cu progresele în testele de laborator, înțelegerea patologiei bolii și conceptele actuale în îngrijirea specifică în urgență.
În plus, sistemele examinate în ”Regula celor 20” nu sunt singularități: fiecare parametru este afectat și poate avea impact asupra altor parametri, astfel încât fiecare parametru trebuie evaluat luând în considerare pacientul în ansamblu.
LISTA de verificare în cabinet este următoarea: echilibrul fluidelor, presiunea osmotică coloidală, oxigenare și ventilație, tensiunea arterială, ritmul cardiac, contractilitatea, glicemia, temperatura corpului, albumina, electroliții, RBC și hemoglobina, motilitatea și integritatea sistemului gastro-intestinal, funcția de nutriţie, funcția renală, coagularea sângelui, starea imunitară, doza și metabolizarea medicamentelor, îngrijirea rănilor, controlul durerii, îngrijirea medicală generală și aplicarea cu afectivitate a medicinei.