Gestionarea stresului și a tulburărilor digestive la pisicile relocate
Gestionarea stresului și a tulburărilor digestive
Gestionarea stresului și a tulburărilor digestive constituie un subiect extrem de important pentru iubitorii pisicilor, scopul acestui articol fiind acea de a se enunța câteva principii esențiale în derularea corespunzătoare a trensportului acestor minunate feline.
Fie că vorbim despre o pisică de rasă, achiziționată dintr-un alt mediu, fie despre o pisică comună adoptată – reprezintă unul dintre cele mai stresante momente din viața ei. Modificarea bruscă a mediului, a rutinei și a interacțiunilor declanșează foarte frecvent tulburări de comportament. Acestea crează în scurt timp dificultăți de adaptare și probleme digestive, inclusiv diaree.
La cabinet întâlnim săptămânal pisici aflate în această situație. Intervenția corectă poate preveni complicațiile medicale și poate accelera integrarea în noua familie.
De ce apar tulburările de adaptare după relocare?
Pisicile sunt animale profund teritoriale. Orice schimbare a mediului este interpretată ca o amenințare directă la adresa securității lor. Printre factorii principali care declanșează disconfortul psihologic se numără pierderea reperelor familiare (mirosuri, obiecte, locuri preferate) și expunerea la persoane noi (oameni, copii, alți animale). Se adaugă schimbările de rutină (ore diferite de hrănire, alt tip de interacțiune) și transportul însoțit de zgomotele noi, percepute peste un prag minim de adaptare spontană. Nu în ultimul rând evideniem și trecerea prea rapidă într-o nouă casă, fără o minimă perioadă de acomodare.
Pisicile de rasă provin adesea din crescătorii, unde rutina este strictă, iar schimbarea mediului este resimțită mai intens. Pisicile comune, în special cele crescute la curte, vor percepe interiorul ca pe un spațiu restrictiv.
Gestionarea stresului și a tulburărilor digestive – semnele principale ale tulburărilor de comportament
După relocare, multe pisici vor manifesta un comportament de izolare. Acestea prezintă suspiciune și chiar agresivitate defensivă. Miorlăie excesiv, în special noaptea și își marchează cu urină spațiul nou, uneori chiar și la pisicile sterilizate. Noii proprietari observă o lipsă a interesului pentru joacă și chiar un apetit scăzut sau selectiv. Aceste semne nu sunt interpretate ca „răutate”, ci ca o reacție firească la stres. Intervenția blândă și pregătirea noului mediu asigură primele elemente de stabilizare.
De ce apare diareea la pisicile recent relocate?
Stresul afectează direct sistemul digestiv al pisicii. Există mai multe cauze pentru apariția diareei în perioada de tranziție.
În stresul psihologic hormonii de stres (cortizolul) accelerează tranzitul intestinal. Rezultatul constă în scaune moi, apoase sau frecvente.
Schimbarea bruscă a alimentației – apare pentru că cele mai multe pisici relocate primesc alt tip de hrană în primele 24–48 de ore. Tractul intestinal al pisicii este extrem de sensibil la schimbări rapide.
Paraziți intestinali sau infecțiile preexistente (giardia, coccidia, viermi intestinali) frecvent trec neobservați înainte de relocare și se pot agrava sub stres.
Bolile digestive subclinice (pancreatite ușoare, colite alimentare sau intoleranțe diverse) se accentuează și manifestă simptome (diaree) în momentul relocării și o anume perioadă după ce pisica este preluată în noul spațiu.
Ce poți face acasă pentru o adaptare rapidă – asigurând astfel gestionarea stresului și a tulburărilor digestive?
În primul rând trebuie dinainte pregătită o cameră destinată pentru primele 3–7 zile. Spațiul trebuie să fie liniștit, cu litieră separată și apă proaspătă de izvor. Hrana trebuie să fie de calitate. Sunt necesare ascunzători eficiente și o serie de mirosuri familiare (pătură, jucării). Noii proprietari vor asigura interacțiunea, joaca moderată, și se vor ocupa de o trecere lentă la noua hrană. Sesiunile de joacă vor fi scurte și în primul rând se vor evita zgomotele de mare intensitate și contactul excesiv cu noua felină.
Când are nevoie pisica de un consult veterinar?
Solicitați mediat o evaluare la medicul veterinar clinician dacă apare o diaree cu desfășurare pe mai mult de 48–72 de ore. În special dacă aceasta prezintă sânge sau mucus. Evaluați și starea pisicii. Ne referim la apatie, refuz de hrană, vărsături repetate, scădere în greutate sau semne de deshidratare.
La cabinete, protocolul pentru pisicile recent relocate include un consult general și un examen coproparazitologic (eventual un test rapid pentru Giardia). Sunt stabilite și câteva recomandări nutriționale personalizate. La nevoie un tratament de stabilizare digestivă
Sfaturi importante
Relocarea este un eveniment major în viața oricărei pisici. Tulburările de comportament și diareea nu reprezintă neapărat boli grave, ci manifestări ale stresului și ale adaptării. Cu suport adecvat, majoritatea pisicilor se echilibrează în 1–3 săptămâni.
https://www.cats.org.uk/help-and-advice/home-and-environment/travelling-with-your-cat#stress
Condiții naturale esențiale
Pisica domestică este rezultatul unui proces evolutiv desfășurat pe parcursul a mii de ani, timp în care ea și-a păstrat în proporție majoră comportamentele de prădător solitar ale strămoșului sălbatic (Felis silvestris lybica). În mediul natural, pisica își definește teritoriul prin repere olfactive și vizuale stabile, explorează spațiul în ritmul propriu și își structurează activitatea în funcție de stimuli pe care îi poate controla.
Aceste caracteristici, fixate evolutiv, explică de ce pisica are limite clare în capacitatea de adaptare la modificări rapide ale mediului rezidențial uman. Spre deosebire de specii domestice cu comportament social pronunțat, pisica nu este pregătită biologic pentru tranziții bruște. Aici evidențiem: schimbarea locuinței, introducerea unor persoane sau animale noi, modificarea rutinei sau pierderea reperelor familiare. Toate vor declanșa un răspuns intens de stres. Astfel, relocarea activează mecanisme defensive înnăscute care se manifestă atât comportamental, cât și prin tulburări ale funcției digestive.
Concluzii utile crescătorilor de pisici de rasă
Este important ca proprietarii să cunoască faptul că, în ciuda intervențiilor medicale și comportamentale disponibile, un procent semnificativ dintre pisicile de rasă relocate prin vânzare vor dezvolta tulburări de comportament. Și desigur și de nutriție, afecțiuni pentru care medicina veterinară nu dispune, în prezent, de soluții complete. Adaptarea depinde în mare măsură de particularitățile individuale ale fiecărui animal.
Aceste detalii se pot stipula în mod etic în contractele de vânzare-cumpărare, contractele de cesiune a dreptului de proprietate asupra animalului, contractele de transfer (cedare) a unui exemplar felin de rasă, contractele de achiziție a unui exemplar felin cu pedigrée, contractele de reproducție sau cele de co-proprietate – atunci când există și situația de relocare prin transporturi pe distanțe diferite, în condiții diverse.
