În timpul consultațiilor medicii veterinari, rezidenții și studenții nu sunt influențați de rasa animalului atunci când evaluează pacienții. Așadar, în medicina animalelor de companie criteriul de rasă nu influențează în nici un fel actul medical.
Acest punct de vedere trebuie împărtășit și de către proprietarii animalelor de companie, care trebuie să se comporte egal în societate, fie că dețin un animal de companie de rasă sau o corcitură.
La cabinet nu sunt agreate rasele agresive și metișii acestora – fiind deja cunoscut acest principiu. Câinele este prietenul omului – în absolut orice conjunctură fiind inadmisibil ca acesta să atace o persoană. Criteriul este valabil și în conjunctura existenței câinilor liberi în stradă, care se organizează în haite urbane agresive, ce atacă și rănesc trecătorii.
Existența în comunitățile umane a unei multitudini de rase de câini oferă statisticienilor anumiți indici de civilizație. În societățile avansate, iubitorii animalelor de companie se orientează spre rase diverse, și în plus, găsesc disponibilitatea de a deține cel puțin doi câini – frecvent un cuplu din aceeași rasă. [1].
La noi în țară, atât în perioada interbelică, cât și în totalitarism (poate în mod paradoxal) exista o variabilitate mai mare de rase de câini în municipii și orașe, decât constatăm noi astăzi în vreme de tranziție. [2].
În perioada studenției noastre de exemplu, anii ʹ95, întâlneam la cabinete și în metropole câini care astăzi nu-i mai vedem: Airedale Terrier, Basset Hound, Border Collie, Boxer, Brac german, Cavalier Spaniel, Cocker Spaniel, Collie cu păr lung, Dalmațian, Fox Terrier cu blană întinsă, Fox Terrier sârmos, Gordon Setter, Pekinez, Pointer englez, Pudel, Setter englez, Setter irlandez, Vișlă. [3].
În zilele noastre iubitorii de animale achiziționează animale mai ales în funcție de oferta din piață și sunt dispuși în foarte rare situații să dețină o rasă anume, masculul și femela, oferind doritorilor din orașul de rezidență, pui din prăsila proprie. Așa s-a ajuns la o frecvență mare a unor rase precum Bichon sau Shi Tzu, în cazul câinilor și British blue, în cazul pisicilor.[4].
Un alt aspect este acela că din păcate, comerțul excesiv a dus la apariția unor exemplare depreciate. Iubitorii de animale cumpără un pui, crezând că realizează un gest asigurat, în schimb, odată sosind la cabinete, află că au achiziționat un exemplar care nu exprimă în totalitate caracteristicile de rasă și dezvoltare corporală corespunzătoare, fără să mai amintim de prezența consangvinizării și a bolilor specifice deprecierii rasei.
În tot acest peisaj, ce denotă caracteristicile vremurilor pe care le traversăm, câinele metis, sau corcitura ne oferă mereu o prezență formidabilă, aceste ființe având frecvent calități comportamentale ereditare – pe care nu le mai prezintă animalele de rasă – motiv pentru care, în mod evident, iubitorii de animale îi apreciază foarte mult.
(Copyright by ”Hermann VET” – [1-4 reprezintă un concept hermannvet și necesită citare]
