Când solicităm o a doua opinie?
Context general
Există situații în care pacientul aflat în suferință nu dă semne de vindecare, moment în care proprietarul se poate gândi să obțină și o altă opinie medicală, contactând un alt medic veterinar.
Primim la cabinet în mod regulat clienți care vin la noi pentru a cere o a doua opinie cu privire la un diagnostic sau diferite tratamente. Suntem întotdeauna bucuroși să le oferim o parte din experiența noastră.
În acest sens, dacă aveți întrebări cu privire la planul anterior de tratament, vă rugăm în primul rând să întrebați medicul dvs. veterinar și apoi, dacă doriți o a doua opinie de la unul dintre medicii noștri, o vom face cu plăcere.
În unele situații putem trimite un pacient către alt coleg, în special în patologia de excepție. Unele boli pot fi complicate și situate în afara ariei obișnuite de competență a doctorilor, fapt ce poate necesita contribuția unui medic veterinar specialist. Medicii veterinari specialiști se concentrează pe un anumit domeniu al medicinei veterinare. Dacă vom considera contribuția unui specialist ca benefică, vom discuta confortabil și despre posibilitatea unei trimiteri.
În ambele situații, preluare sau trimitere, scopul principal este asigurarea unor proceduri de asistență medical veterinară de înaltă calitate, desfășurate peste orice criterii subiective, personale, context în care invităm deținătorii animalelor de companie să discute cu noi orice aspecte ce țin de a doua opinie sau diferite alte referințe, cu privire la accesul către diferiți specialiști ai domeniului clinic veterinar din țară sau UE.
În situațiile grave un bun plan de tratament este asigurat de perfecta solidaritate și comunicare în cadrul acestui triunghi alcătuit din proprietar, animal de companie și medic veterinar clinician.
Este etic să cerem a doua opinie?
O nouă opinie este în fapt o reasigurare și nu neapărat o lipsă de încredere. Pentru un onorariu obișnuit proprietarii pot afla noi puncte de vedere și înțelege opiniile altor specialiști clinicieni veterinari.
Este foarte confortabil să ne bazăm pe medicul nostru veterinar, însă nu este nimic greșit în a căuta și alte păreri. Obținerea unui alt punct de vedere poate genera confort, fie prin confirmarea primului diagnostic, fie prin formularea unui plan de tratament mai eficient.
Într-o astfel de situație nu trebuie să vă faceți griji, doctorii veterinari vă înțeleg îngrijorarea și doresc cel mai bun rezultat pentru animalul de companie aflat în tratament.
Astfel, există numeroase situații în care chiar medicul vostru veterinar vă va recomanda și o a doua opinie sau vă va direcționa către un alt coleg.
În plus, foarte frecvent și transparent, medicul veterinar se poate consulta cu alți colegi pentru a formula un nou curs de tratament, acolo unde este cazul, urmând criteriile telemedicinei.
Mecanisme de acțiune
Medicii veterinari facilitează permanent accesul clienților către o a doua opinie, în special în situațiile în care deținătorul animalului de companie solicită acest lucru. În continuare, fie cazul se întoarce la primul medic, fie este preluat de medicii care acordă a doua opinie, însă cel care decide rămânerea în noua locație este numai proprietarul. Există și posibilitatea solicitării altor opinii succesive.
Medicii veterinari recunosc când un caz sau o opțiune de tratament, din anumite motive justificate, se află în afara domeniului lor de competență și sunt pregătiți să îl trimită unui coleg, despre care sunt convinși că este mai bine pregătit să efectueze investigațiile sau tratamentele necesare.
Trimiterea nu arată incompetență, ci dimpotrivă, ea exprimă capacitatea medicului de a analiza toți factorii relevanți, toate acestea fiind elemente ce demonstrează competența în diagnostic a medicului veterinar care realizează trimiterea.
Dacă un client nu apreciază, nu acceptă sfaturile medicului veterinar cu privire la trimitere și preferă o altă alternativă personală, medicul veterinar care a propus trimiterea nu mai poate face parte dintr-o această relație de evaluare a pacientului.
În general, atât medicul veterinar care face trimiterea, cât și medicul veterinar care primește cazul – explică cu răbdare clientului și costurile probabile care decurg din această acțiune benefică pacientului, în primul rând.
Situația României
Medicii veterinari care realizează trimiterea nu pot informa clientul cu privire la nivelul de expertiză al medicilor veterinari disponibili, indiferent dacă sunt practicieni avansați, pentru că în țara noastră, nu se susțin examene sau concursuri pentru titlul de medic specialist și în consecință nu există o listă în acest sens.
Sunt situații când medicii care fac trimiterea descriu colegii respectivi ca specialiști sau avansați, fără să existe în acest sens o certificare reală. În cazurile în care trimiterea este realizată de un medic onest aprecierea este corespunzătoare, în timp ce în altele din păcate, trimiterea cuprinde asocieri decise de medici între ei și nu admise de corpul medicilor veterinari, prin concursuri reale și liste naționale autentice.
Conceptul ”generalist / specialist”
Atunci când o anumită patologie depășește experiența unui medic generalist, acesta vă poate trimite la un coleg specialist care poate diagnostica sau trata problema respectivă.
Din păcate, la noi în țară definiția ”specialist/generalist” nu a fost reglementată. Pentru a obține titulatura ”clinică veterinară” în statele avansate sunt necesare acreditări obținute prin concurs și o anumită vechime în practicarea medicinei clinice. În comparație, la noi în țară orice stagiar, fără nici o zi de practică își poate deschide o clinică veterinară.
În statele dezvoltate, vechimea în branșă a medicului, titlurile profesionale și competențele obținute prin concurs sunt cerințe obligatorii pentru acreditarea unui spital veterinar sau a unei clinici veterinare. La noi, aceste obiective se deschid numai prin asigurarea unor dotări specifice, iar medicii care lucrează acolo nu sunt neapărat specialiști.
În UE specialiștii sunt acreditați de organismele profesiei de medic veterinar numai în anumite condiții, în așa fel încât iubitorii animalelor să fie real orientați către medicii corespunzători.
La noi în țară există medici veterinari care lucrează în propriul cabinet și au o experiență vastă, oferind tot ceea ce o clinică veterinară sau un spital o realizează. Din păcate, acești medici nu au avut la îndemână un sistem de selecție prin concursuri, prin care să-și dovedească rangul într-o scară de valori corespunzător administrată.
Așadar, în țara noastră a descoperi un specialist nu ține neapărat de titulatura locului unde acesta lucrează – cabinet, spital sau clinică veterinară, fapt din păcate necunoscut de iubitorii animalelor de companie. Aceștia consideră că dacă se adresează unei clinici veterinare sau unui spital veterinar, acolo lucrează medici care au o pregătire suplimentară și și-au dovedit cunoștințele prin concursurile pe competențe organizate de mediul universitar al profesiei.
Ce rezultate obținem prin a doua opinie?
A doua opinie oferă proprietarilor animalelor de companie un rezultat pozitiv, numai dacă se realizează un consult într-un etaj crescut ca performanță.
În această situație contează foarte mult cine dă recomandarea sau trimiterea. Pentru că nu este suficient ceea ce crede proprietarul, acesta neavând experiență, cât mai ales ceea ce i se explică foarte clar.
În țara noastră nu există diferențe de specializare între medicii care lucrează într-un cabinet, într-o clinică sau într-un spital – acest lucru fiind tolerat de către Colegiul Medicilor Veterinari din România, cel puțin deocamdată.
Urmând modelul francez, de exemplu, etic ar fi fost ca profesia să-și repartizeze eficient valorile, astfel încât iubitorii de animale să apeleze la serviciile unor specialiști acreditați de instituțiile universitare ale profesiei, menționați în liste de către Colegiul Medicilor Veterinari.
În prezent, există o mulțime de medici foarte valoroși, care nu-și fac reclamă și care au la cabinete dotări excepționale, ei înșiși fiind foarte bine pregătiți și cu o experiență practică foarte mare, la fel cum există și obiective veterinare (clinici și spitale) care practică servicii medicale clinice de mare calitate.
În contrast, există cabinete, clinici și spitale unde a pătruns un spirit evident comercial, care contravine principiilor medicinei veterinare autentice.
Diagnosticul în ”second opinion”
În România, în orice cabinet, clinică sau spital există medici foarte bine pregătiți, care pot să stabilească un diagnostic de calitate.
Proprietarii animalelor de companie trebuie să cunoască faptul că în nuanțele comercialului, se realizează frecvent mai multe investigații decât sunt necesare și adesea, terapia cuprinde mai multe medicamente decât cele folositoare pentru remedierea unei afecțiuni. Tendința comercială este evidentă, există investigații și terapii însă frecvent lipsește un bun diagnostic.
Diagnosticul, sugerarea unei terapii și enunțarea unui prognostic constituie în medicină elemente de esență, practicate în funcție de specificul etic al medicilor, în această ecuație în România, contând mai puțin locația: cabinet, clinică sau spital.
Dacă un proprietar are șansa de a solicita un ”second opinion” unui medic veterinar etic structurat profesional, atunci diferențele vor fi evidente, în sens pozitiv.
În context, mai putem afirma și faptul că nu toți deținătorii animalelor de companie pot oferi sfaturi utile cunoscuțiilor, luând în calcul limita lor în a aprecia corect realitatea medicală. Adesea, publicul este atras de vitrinele strălucitoare și detașat de capacitatea de a enunța în mod corect opinii utile și altor oameni care dețin un animal de companie.
Concluzii și sfaturi utile
Evoluția societății noastre contemporane se face astăzi într-o direcție evidentă către comercial. Medicii veterinari din România nu pot să susțină concursuri pentru specializări, care ar duce la repartizarea corectă a tabloului specialiștilor. În acest fel iubitorii animalelor de companie s-ar orienta în mod corespunzător, către specialiștii listați public în fiecare municipiu, prin grija Colegiului Medicilor Veterinari.
La noi în țară nu există un consiliu în medicina veterinară, care să acrediteze prin concurs gradele profesionale, începând cu stagiatura și continuând cu restul titlurilor de specializare: chirurgie, cardiologie, stomatologie, dermatologie, neurologie, nutriție, oftalmologie, imagistică (ecografie, radiologie, RMN, CT), laborator clinic (hematologie, biochimie, toxicologie, morfopatologie, endocrionologie, parazitologie, virusologie, bacteriologie) și altele.
În aceste condiții, recomandăm cetățenilor ce dețin un animal de companie, să meargă la mai mulți medici veterinari atunci când starea de sănătate a prietenului patruped impune abordări clare, eficiente și corect suprapuse mai ales în cazurile ce se deplasează către iminenta agravare.
